Mântuirea

Noi credem că mântuirea ori salvarea este în întregime prin harul lui Dumnezeu pe baza răscumpărării lui Isus Cristos, a meritului sângelui Său vărsat şi nu pe baza meritului sau faptelor omeneşti (Ioan 1:12; Ef. 1:4-7; 1 Petru 1:18,19).

A. Alegerea

Noi credem că alegerea este actul lui Dumnezeu prin care, înainte de întemeierea lumii, i-a ales în Cristos pe cei care îi regenerează, îi salvează şi îi sfinţeşte (Rom. 8:28-30; Efes. 1:4-11; 2 Tes. 2:13, 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1:1,2).

Noi credem că alegerea suverană nu contrazice sau anulează responsabilitatea omului de a se pocăi şi de a se încrede în Cristos ca Salvator şi Domn (Ezech. 18:23,32; 33:1; Ioan 3:18-19, 36; 5:40; 2 Tes. 2:10-12; Apoc. 22:17). Cu toate acestea, întrucât graţia suverană include mijloacele de primire a darului salvării ca şi darul în sine, alegerea suverană va avea ca rezultat ceea ce alege Dumnezeu. Toţi cei pe care Tatăl îi cheamă la Sine vor veni cu credinţă, şi Tatăl îi va primi pe toţi cei care vin cu credinţă (Ioan 6:37-40,44; Fp. Ap. 13:48; Iacov 4:8)

Noi credem că favoarea nemeritată pe care Dumnezeu o face păcătoşilor depravaţi total nu este legată de nici o iniţiativă din partea acestora şi nici de anticiparea lui Dumnezeu a ceea ce vor face ei prin propria voinţă ci este doar rezultatul harului Său suveran şi a milei Sale. (Ef. 1:4-7; Tit 3:4-7, 1 Petru 1:2).

Noi credem că alegerea n-ar trebui privită ca fiind bazată numai pe o suveranitate abstractă. Dumnezeu este cu adevărat suveran, dar El exercită această suveranitate în armonie cu celelalte atribute ale Sale, mai ales cu omniscienţa, dreptatea, sfinţenia, înţelepciunea, harul şi iubirea Sa (Rom. 9:11-16). Această suveranitate va glorifica întotdeauna voia lui Dumnezeu într-un mod total compatibil cu caracterul Său aşa cum este revelat în viaţa Domnului nostru Isus Cristos (Matei 11:25-28; 2 Tim. 1:9).

B. Regenerarea

Noi credem că regenerarea sau naşterea din nou este o lucrare supranaturală a Duhului Sfânt prin care sunt date natura divină şi viaţa divină. (Ioan 3:3-8; Tit 3:5). Ea are loc instantaneu şi este făcută numai prin puterea Duhului Sfânt, prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 5:24), când păcătosul pocăit, pentru că i s-a dat posibilitatea de către Duhul Sfânt, reacţionează prin credinţă la această salvare dată de Dumnezeu. Regenerarea autentică se manifestă prin roade vrednice de pocăinţă, arătate în comportare şi atitudini conforme voii lui Dumnezeu. Faptele bune vor fi dovada şi roadele lor caracteristice (1 Cor. 6:19,20; Efes. 5:17-21; Fil. 2:12b; Col. 3:12-17; 2 Petru 1:4-11). Această ascultare îl face pe credincios să fie tot mai conform imaginii Domnului nostru Isus Cristos (2 Cor. 3:18). O asemenea conformitate culminează cu glorificarea credinciosului la venirea lui Cristos (Rom. 8:16,17; 2 Petru 1:4; 1 Ioan 3:2,3).

C. Îndreptăţirea

Noi credem că îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu este un act al lui Dumnezeu (Rom. 8:30,33), prin care El îi declară drepţi pe cei care, prin credinţa în Cristos, se pocăiesc de păcatele lor (Luca 13:3; F.Ap. 2:38; 3:19; 11:18; Rom. 2:4; 2 Cor. 7:10, Isaia 55:6,7) şi-l mărturisesc ca Domn suveran (Rom. 10:9,10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Fil. 2:11).

Această dreptate sau conformare cu standardul divin nu are de-a face cu virtutea sau cu lucrarea omenească (Rom. 3:20; 4:6) şi implică punerea păcatelor noastre asupra lui Cristos (Col 2:14; 1 Petru 2:24) şi punerea dreptăţii lui Cristos (a conformităţii Sale cu standardul divin) în contul nostru (1 Cor. 1:2,30; 6:11; 2 Cor. 5:21). Prin acest mijloc, Dumnezeu poate “fi drept, şi să îndreptăţească pe cel care are credinţă în Isus” (Rom: 3:26).

D. Sfinţirea

Noi credem că fiecare credincios este sfinţit (pus deoparte) pentru Dumnezeu prin îndreptăţire şi de aceea este declarat sfânt şi recunoscut ca fiind un sfânt. Această sfinţire se referă la poziţia credinciosului faţă de Dumnezeu şi este instantanee. Ea n-ar trebui să fie confundată cu sfinţirea progresivă. Această sfinţire are de a face cu poziţia credinciosului, nu cu umblarea sau starea lui de faţă (F.Ap. 20:32; 1 Cor. 1:2, 30; 2 Tes. 2:13; Evr. 2:11; 3:1; 10:10, 14; 13:12; 1 Petru 1:2).

Noi credem că prin lucrarea Duhului Sfânt mai există o sfinţire progresivă prin care starea credinciosului este adusă mai aproape de asemănarea cu Cristos prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu şi împuternicirea dată de Duhul Sfânt. Credinciosul e în stare să ducă o viaţă de sfinţenie crescândă în conformitate cu voia lui Dumnezeu, devenind tot mai mult asemenea Domnului nostru Isus Cristos (Ioan 17:17-19; Rom. 6:1-22; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3,4; 5:23).

Noi credem în această privinţă că fiecare persoană salvată este implicată într-un conflict zilnic – noua creaţie în Cristos războindu-se împotriva cărnii - dar s-au luat suficiente măsuri pentru victorie prin puterea dată de Duhul Sfânt care locuieşte în ea.

Dar credinciosul are de dus această luptă în tot timpul vieţii lui pământeşti şi ea nu se termină niciodată în mod complet. Toate afirmaţiile care susţin posibilitatea eradicării păcatului în această viaţă sunt nescripturale. Eradicarea (extirparea, stârpirea) păcatului nu este posibilă, dar Duhul Sfânt Se îngrijeşte de victoria asupra păcatului (Gal. 5:16-25; Ef. 4:22-24; Fil. 3:12; Col. 3:9-10; 1 Petru 1:14-16, 1 Ioan 3:5-9).

E. Asigurarea

Noi credem că toţi cei răscumpăraţi, odată salvaţi, sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu şi astfel sunt asiguraţi pentru totdeauna în Cristos (Ioan 5:24; 6:37-40; 10:27-30; Rom. 5:9-10; 8: 1, 31-39; 1 Cor. 1:4-9; Efes. 4:30; Evr. 7:25; 13:5; 1 Petru 1:4-5; Iuda 24).

Noi credem că este privilegiul credincioşilor să se bucure de privilegiul salvării lor prin mărturia adusă de cuvântul lui Dumnezeu, care interzice totuşi folosirea libertăţii creştine ca o scuză pentru trăirea în păcat şi spiritul lumesc (Rom. 6:15-22; 13:13-14; Gal. 5:13,16-17, 25-26; Tit 2:11-14).

F. Separarea

Noi credem că separarea sau despărţirea de păcat este cerută în mod limpede în tot Vechiul şi Noul Testament şi că Scriptura arată limpede că în zilele din urmă apostazia şi spiritul lumesc va creşte (2 Cor. 6:14-7:1; 2 Tim. 3:1-5).

Noi credem că, dintr-o recunoştinţă profundă pentru harul nemeritat al lui Dumnezeu acordat nouă şi pentru că Dumnezeul nostru glorios e atât de vrednic de consacrarea noastră totală, noi toţi cei salvaţi ar trebui să trăim în aşa fel, încât să demonstrăm iubirea şi adorarea noastră faţă de Dumnezeu şi să nu fim un motiv de ruşine pentru Domnul şi Salvatorul nostru. Mai credem că Dumnezeu ne porunceşte separarea de orice asociere cu apostazia religioasă, precum şi cu practicile lumeşti şi păcătoase (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 5:9-13; 2 Cor. 6:14-7:1; 1 Ioan 2:15-17; 2 Ioan 9-11).

Noi credem că toţi cei credincioşi ar trebui separaţi pentru Domnul nostru Isus Cristos (2 Tes. 1:11-12; Evr. 12:1-2) şi afirmăm că viaţa creştină e o viaţă trăită în conformitatea cu standardul divin şi dovedită de o atitudine de fericire (Matei 5:2-12) şi o continuă urmărire a sfinţeniei (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 7:1; Evr. 12:14; Tit. 2:11-14; 1 Ioan 3:1-10).